Afară plouă

Afară plouă picuri, picuri,

Mă detașez de nimicuri

Ca să uit de vremea rea,

Știu că primăvara nu va întârzia, 

Curând se va înfățișa în fața tuturor

Ca o regină a florilor.

Afară plouă cu mult dor, 

E soare în al sufletului meu pridvor,

Un cor de îngeri cântă, inima-mi încântă,

Ploaia măruntă se preface în rouă, 

De mâine am să-ncep o viață nouă. 

Afară plouă cu speranțe, 

Perdelele sunt trase

La mine-n dormitor,

Mă uit pe cer și mă minunez,

Dansez ca o frunză în vânt

Mă desprind de pe pământ; 

Îmi fac veșmânt din perlele strălucitoare

Culese de pe un țărm îndepărtat de mare,

Gândurile-mi zboară 

Cum zboară păsările migratoare,

Iubirea traversează munți, oceane, 

Trece peste bariere și hotare.

Afară plouă ca altădat',

Timpul meu nu-i limitat,

Mă bucur de fiecare clipă

Pe care o trăiesc,

Parcă întineresc 

Cu fiecare zi ce trece;

Zece vieți de-aș mai avea,

La Cupidon n-aș renunța,

Cu el prin ploaie aș dansa,

Prin lume aș colinda,

I-aș da tot ce ar vrea

Căci de el depinde fericirea mea!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire 

De vrei să mă găsești

De vrei să mă găsești

Caută-mă prin povești,

Prin pagini scrise

În nopți cu stele aprinse pe cer;

De vrei să pășești 

Pe terenu-mi aurifer

În clipele-ți grele,

Curăță-ți tălpile de noroi,

Aruncă la gunoi răutatea;

De vrei să-mi egalezi bunătatea, 

Dă-mi jumătatea ta de Rai,

Eu am să te las să stai cât vrei

În grădina mea cu tei.

Adu-mi un buchet de ghiocei

În fiecare primăvară 

Și ai să vezi cum or să răsară 

Fire noi de busuioc

Pe drumu-ți presărat cu noroc.

Eu pot să țin timpul în loc,

Pot să mă joc la fel ca un copil 

Cu lumea întreagă, cu bulgări de zăpadă, 

Când omătul acoperă fiecare stradă 

Și poteca spre a liniștii ogradă.

De vrei să nu rupi lanțul care ne leagă,

Încearcă să simți cum îmi bate inima,  

Pune urechea pe pieptul meu,

Vei auzi al dragostei ecou

Și zgomotul dorului greu.

Eu pot fi speranța ta,

Corabia cu catarg

Cu care poți să te avânți în larg

Căci dacă îmi ești drag

Am să fac tot ce-mi stă în putință 

Să-ți fac cunoștință cu fericirea;

Caută-mă acolo unde iubirea e prețuită

Și poleită cu aur, ca un tezaur,

Unde sentimentele frumoase 

Poartă cununi de laur,

Sigur ai să mă găsești dacă îți dorești;

Dacă mă iubești cu-adevărat,

Niciun munte nu ți se va părea înalt, 

Nicio mare prea adâncă, 

Nicio stâncă de neclintit,

Niciun vis de neîmplinit.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire 

La hotarele dorului

Se-aude-o muzică divină

În miez de noapte,

Muguri de lumină-mi cresc sub pleoape,

Cerul e senin... Un porumbel alb

Mi-a adus o ramură de măslin 

azi dimineață,

M-am spălat pe față cu stropi de rouă,

Am rupt tristețea în două 

Când a fost Lună nouă.

Cântă o vioară fermecată

Ca-n vremurile frumoase de altădată,

În universul meu e liniște și pace,

Iubirea a ieșit din găoace 

ca un pui de barză,

Dumnezeu e pe fază, știe ce se întâmplă,

Căci toate sunt cu voia Lui.

Adesea, stau de pază la hotarele dorului, 

Vorbesc cu vântul, 

Care-mi împrăștie cuvântul

În cele patru zări... Uneori mi-e teamă 

Că mirajul fericirii va dispărea,

Că Trenul Speranțelor va deraia, 

Oricum, cortina neagră se va lăsa 

Peste viața care-i din ce în ce mai scurtă;

Turtă dulce cam greu se găsește,

Floarea purității nu crește 

unde sunt bălării,

Suflete inocente de copii 
nu prea mai există.

În orice revistă, în orice ziar

Apar articole despre timpul

Care trece ca un car mortuar,

Sau despre ochiul dracului, 

Care nu ne e prieten, ci adversar,

Iubirea și bunătatea, nu se pun pe cântar,

Încet, încet vor fi scoase din vocabular.

Aș vrea să fiu un stăvilar,

Să pot să opresc apele tulburi,

Să dărâm ziduri, bariere...

Am să cumpăr zece radiere,

Să șterg zilele negre din calendar,

Cu un creion imaginar 

Am să trasez un drum liniar 

Care mă va duce

Departe de orice răscruce.

Mi-ar plăcea să nu mai existe ură,

Ci doar iubire pură, fără măsură, 

Ajutor necondiționat,

Să întâlnesc câte-un om minunat

În fiecare oraș sau sat.

N-am uitat de unde am plecat, 

Nici n-am să uit,

Sub o aripă de înger mi-am făcut cuib

Ca o pasăre măiastră,

Iubirea nu va ieși pe nicio fereastră 

A sufletului meu,

Voi avea inima curată, voi fi bună mereu. 

Autor✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire 

Undă verde la Iubire

Au înflorit salcâmii 

În sufletul meu plin de dor,

Ca apa vie, e apa de izvor

Pe care-o beau cu sete

La revărsatul zorilor.

A răsărit soarele

Pe Strada Speranțelor,

Nu-i niciun nor pe cer,

S-a dat liber la Fericire, 

E undă verde la Iubire.

Se-aude o fanfară de departe,

Fluturii zboară zi și noapte,

Triluri de păsări, zumzet de albine 

Aud urechile-mi fine,

Zările-s senine... Cât e de bine!

Mă bucur că trăiesc,

Că pot să văd lumina zilei 

când mă trezesc,

Nu mă perpelesc atunci când dorm,

Nu vreau să moară capra cuiva,

Nu invidiez pe nimenea,

Fac doar ce-mi dictează inima.

Au răsărit flori de nu-mă-uita 

În paginile scrise de mânuța mea,

O lacrimă de stea s-a transformat

Într-un diamant curat...

Dumnezeu m-a binecuvântat a mia oară,

Iubirea n-o să dispară

Din nicio poezie sau poveste de-a mea,

Voi înota în oceane de plăceri,

Am să șterg cu buretele 
clipele triste de ieri.

S-au dezghețat podurile de flori,

Îngerii mi-au pictat viața în culori,

Am pe umeri aripi de privighetori, 

Pot să zbor, să plutesc ușor, 

Ca un fulg de nea.

Au înfrunzit castanii 

Din parcul de la șosea, 

Caișii și corcodușii din livada mea,

Inima-mi cântă, iarnă cruntă a plecat,

E liniște ca altădat' în sufletu-mi imaculat!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire

Zbor nesfârșit

Hai să evadăm din această lume,
Să ne mutăm pe o planetă fără nume,
Să luăm iubirea și fericirea cu noi,
Să ne pictăm pe suflete
Câte un trifoi cu patru foi
Ca să ne poarte noroc!

Hai să inventăm un joc,
Să aprindem al dorințelor foc,
Să oprim tristețea în loc,
Să îngropăm de vie durerea,
Să nu-i mai simțim gustul amar ca fierea.

Hai să ne plimbăm de mână prin Univers,
Să dăm alt sens vieților noastre,
Să colorăm în roz apele albastre,
Pământul să îl poleim cu aur,
Să prețuim iubirea ca pe un tezaur.

Fă-mi o cunună din frunze de laur,
Eu am să-ți fac o cunună din stele
Să-ți lumineze nopțile întunecate,
Fii-mi jumătate, ca să fim un întreg,
Lasă-mă să-ți leg inima de inima mea,
Să fim împreună acum
Și în anii care vor urma.

Hai să evadăm din cușca tăcerii
Când nuferii răsar din ape,
Să fim aproape de cer, căci toate pier,
Doar iubirea e nemuritoare,
E dreapta cărare spre Infinit,
Zbor nesfârșit de la răsărit pân' la asfințit.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Pe tine...

Te iubesc în tăcere, te iubesc pe ascuns,
Un singur sărut nu îmi e de-ajuns
Să-mi potolească setea de iubire;
Ador a ta privire care mă scoate din fire,
Nu ești o nălucire, nu ești doar un vis,
Ești drum deschis spre Paradis.

Te iubesc așa cum ți-am scris
Pe al inimii papirus,
Ca pe un iris delicat, alb,
Ca pe o mare de smarald
Pe care navighez
Când nu pot să descifrez coduri
Sau să dezleg câte-un mister,
Te iubesc... ca pe un giuvaer
Dăruit de un înger minunat
Care m-a apărat mereu de rele;

Te iubesc în zilele pare și impare,
Când e, sau nu e sărbătoare-n calendare,
Ești ca o floare care răsare de sub zăpezi,
Nu poți să evadezi din inima mea,
Căci tare, tare, bate ea,
Doar din iubire pentru tine...

Te iubesc când îți pui pijamaua cu buline
În nopțile liniștite, senine,
Cu gust de clementine și de gutui,
N-am spus nimănui ce simte gurița mea
Când buzele-ți dulci se lipesc de ea...

Te iubesc... ca pe o acadea,
Ca pe o rază de soare
Ce intră pe fereastra mea
Când iarna-mi bate la ușă,
Iubirea ta îmi vine ca o mănușă!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Glasul iubirii

În nopțile pictate în culori de chihlimbar,
Zboară gândul meu hoinar
Spre iubirea-ți pură, piatra-mi de hotar.
Nu mai car bagaje grele
În drumețiile mele prin Univers,
Călătoresc pe drumuri cu un singur sens,
Ocolesc fumul dens al focurilor stinse,
Am grijă de lumânările aprinse
Care-mi îndreaptă pașii spre lumină,
Ascult muzică divină
Cântată de coruri îngerești,
Și tu-mi zâmbești,
Îmi faci cu mâna de departe,
De la granița dintre vise și realitate.

Când razele lunii nu-mi intră pe fereastră
Scriu câte un vers de inimă albastră,
Ud trandafirii din glastră
Și totul se schimbă dintr-o dat';
Stele de aur apar pe bolta senină
Îmbrăcată în mătase fină,
Aud cântece de mandolină
Și vocea-ți lină șoptind-mi în surdină:
"Vino... regină a inimii mele,
Ți-am făcut mărgele din lacrimile-mi grele,
Am pus dorul și fiorul pe fuiorul fermecat
Din povestea cu o zână și un împărat
Ce-au cutreierat lumea în lung și în lat
Pe-un cal alb înaripat".

În nopțile în care plouă cu suspine
Mi-e foame și sete de tine,
Prin ape cristaline înot până ies la liman,
Te am în minte, te port în suflet,
Ca un icnet, un bocet de jale
E glasul iubirii... Ca o furtună 

Distruge tot ce-i iese-n cale; 

Cu tălpile goale
Alerg prin clepsidre de timp,
Nu-mi pasă în ce anotimp
Mă teleportez cu gândul,
Pământul tot îl înconjor
Cu inima plină de dor,
Căci știu că mă aștepți
La revărsatul zorilor
În al casei tale pridvor.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire 

Speranțe, vise, planuri

În seara aceasta cu nuanțe de gri
Vreau să uităm de fulgii de nea argintii,
Să ne rătăcim printre nostalgii,
Să ne-amintim de nuferii roz de pe lac
Iubitul meu drag...

Pune-ți capul pe perna mea,
Vreau să-ți sărut obrajii rumeni de catifea,
Să-ți mângâi pleoapele obosite,
S-adormi în șoaptele-mi de-amor
pe negândite;

Dimineața când te trezești 
Ca un diamant să strălucești,
Să îți zâmbesc, să îmi zâmbești,
Să-mi spui că mă iubești,
Că ești fericit că ne-am reîntâlnit... !

Ce bine-ar fi să dispară norii cenușii
Și zăpezile albastre care întristează
Inimile noastre frumoase
Pline de lumini orbitoare... !

Ce minunat ar fi să iasă soarele în zori,
Să uităm de furtunile de ieri,
Gheața de pe drumuri să se topească,
Ceata îngerească să ne însoțească
În zborurile către Infinit!

Ar fi nemaipomenit să nu existe asfințit,
Nici stânci de granit de care ne putem lovi
Când vrem să navigăm pe ape sidefii,
Sau pe oceane de plăceri... !

Oricum, poveri pe suflete n-avem,
Greutăți pe umeri nu purtăm,
Trebuie să escaladăm
muntele cel mai înalt,
Să creăm un decor mirobolant
Pentru spectacolul fascinant ce va urma;

Primăvara se va întoarce în curând,
Trebuie să o așteptăm cântând,
dansând,
Nu lăcrimând sau suspinând,
Avem timp să mai adăugăm câte un rând
În paginile de povești
Până când vor înflori narcisele și ghioceii;

De Ziua Femeii
Vreau să-mi dăruiești un inel
Cu numele-mi gravat pe el...
Eu am să-ți dau un carnețel
În care mi-am notat
Tot ce s-a întâmplat 

De când soarta mi te-a dat; 

Știi că-n al meu suflețel
Ai loc rezervat pe timp nelimitat,
Te iubesc cu-adevărat!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Primăvara din sufletul tău

Când vântul suflă rău,

Alerg spre primăvara 

Din sufletul tău,

Mă îmbăiez până la brâu 

În razele de soare,

Culeg narcise și lăcrămioare,

Flori de mușețel și sunătoare;

Când e furtună pe mare 

Zbor ca păsările migratoare

Deasupra valurilor uriașe

Doar ca să-ți văd privirea pătimașă;

Când ninge fără încetare,

Trec peste bariere, peste hotare,

Ca să ajung în inima ta mare cât ai clipi,

Să simt parfumul sublim de iasomii.

Când timpul e urât, 

Trag linii peste trecut,

Mă plimb cu tine de mână 

Pe poteci de vise, sub clar de lună;

Cu sufletele pline de iubire și de dor 

Ajungem în viitor, la cumpăna anilor,

Ne sărutăm cu pasiune 

Aproape de stâlpii de înaltă tensiune;

În clipele confuze

Ca o elevă bună, te ascult,

Îți sorb fiecare cuvânt de pe buze,

Desenez unghiuri optuze,

Fluturi și buburuze,

Elimin orice nor din decor...

Ușor, ușor, urcăm pe culmi semețe, 

Îngerii ne dau binețe, 

Dumnezeu ne binecuvântează iubirea,

Fericirea ne zâmbește, 

Furtuna ne ocolește,

Ninsoarea se oprește... 

Crește inima în mine 

Când îmi spui că mă iubești,

Că vrei o veșnicie să trăiești 

În lumina iubirii mele;

Știu că sentimentele tale

Nu-s pulberi de stele,

Nici târnuri de nuiele... 

Eu te iubesc până la infinit,

Ești tot ce mi-am dorit!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire

Dă muzica iubirii mai tare!

În noaptea asta condimentată
Cu mult piper și sare,
Dă muzica iubirii mai tare!
Fă-te că te doare-n cot
Când vezi ninsoare peste tot!

Mai pune câteva vreascuri în sobă
Ia-te după gura-mi slobodă,
Vreau să ne fie cald,
Să ne imaginăm că suntem 
Pe țărmul unei mări de smarald.

Hai să uităm de norii argintii
Și de fulgii mari de zăpadă,
Să punem o acoladă
Între noi și lumea întreagă,
Să ne iubim ca doi nebuni
De luni până luni!

Pune câțiva cărbuni încinși peste tristețe
Ca fericirea să ne dea binețe,
Iubirea să ne ridice până la stele,
Să strălucim la fel ca ele!

Scoate-ți  sentimentele din desagă,
Spune-mi cât îți sunt de dragă,
Nu mai lăsa timpul să zboare fără rost,
Înfrumusețează acest prezent anost!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Pe aripile tinereții

Ridică-mi voalul de ceață de pe ochi,

Trage-mă de urechi,

Descântă-mi de deochi,

Dă două perechi de palme

Crivățului nebun,

Cuibărește-te în sufletul meu bun!

Dă la o parte zăpada din drum,

Fă potecă, scapă de ipotecă,
Dă din coate, din picior,
Rupe Lanțul slăbiciunilor,

Fă-te negustor, vinde o tonă de ger,

Cumpără un petec senin de cer...

Agăță țurțurii de gheață în cuier,

Închide porțile de fier ale tristeții

Să zburăm pe aripile tinereții 

Departe de tot ce e urât;

Primăvara a trecut, dar se va întoarce,

Ne vom da jos din cojoace,

Pâinea se va coace 

În cuptorul încins de razele de soare

După ce va trece perioada de hibernare;

Va fi sărbătoare mereu 

În universul meu și al tău

Când ne vom îmbrăca

În culori de curcubeu.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire 

Dincolo de iubire

Dincolo de spațiu, dincolo de timp,
Te voi iubi în orice anotimp,
Foc și cenușă de-ar cădea din cer,
Te voi păstra în al inimii mele ungher.

Nu toate pier, ce-i frumos nu se uită,
Iubirea pură nu are limită, nici hotare,
Nu o găsești în galantare,
Nici în apele tulburi curgătoare.

Dincolo de litere, de cuvinte,
De semnele de întrebare sau de mirare,
Prin pagini de povești nemuritoare
Sunt inimioare și săgeți,
Nu doar lupi șireți, vulpițe sau scaieți;

Dincolo de pereți, de ziduri, de ferestre,
Sunt uși și porți deschise,
Speranțe, idealuri, vise,
Flăcări, focuri aprinse.

Dincolo de iubire, va fi tot iubire,
Bucurie, fericire... împlinire,
În fiecare zi, doar Apă Vie voi bea,
Voi sta în dreapta ta cât îmi va bate inima.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Amintiri cu noi

De-ai ști ce mult mi-a plăcut
Când ne-am plimbat pe malul mării
În ultima seară de vară
Când soarele-a plecat în necunoscut!
Cerul parcă era pictat
De mâna unui artist priceput,
Pescărușii ne țineau de urât
Când vapoarele plecau în larg,
Eu îți spuneam că îmi ești drag,
Tu-mi spuneai
Că pot să fac ce vreau cu viața ta,
Că n-ai vrea să-ți petreci timpul
Cu altcineva...
Îți amintești iubirea mea
Cum stelele de-argint
Se oglindeau în apa sărată?
Nisipul fin ne mângâia tălpile goale,
Ochii tăi cu străluciri de cristale
Parcă mă hipnotizau;
Nu puteam să stau
Să te privesc prea mult,
Îmi pierea orice cuvânt de pe buze,
Preferam să vânez meduze și melci
Cu ochii-mi seci, goliți de iubire;
Simțeam unda de fericire
Care se apropia de inima mea
Când trupu-ți se lipea 

de trupu-mi fierbinte;
Îți aduci aminte... ce clipe frumoase... !?
Noi doi și marea, plutirea, visarea,
Părți din același superb tablou;
Ca un bibelou era iubirea,
Ne bucuram de ea
Când briza mării pe suflete ne mângâia,
Lumea era a mea și a ta,
Nu ne mai păsa de ce se întâmpla
În jurul nostru...
Pe aripi de îngeri zburam până la cer,
Nu mai țineam cont de timpul efemer.
De-atunci, giuvaier îmi ești 

și-ai să-mi rămâi,
Căci iubirea-ți are gust dulce, nu amărui.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul  - Parfum intens de iubire

Mai rămâi

Mai rămâi o secundă, 

Mai rămâi doar un ceas,

În povestea-mi frumoasă 

Mai fă un popas;

Spune-mi cu glas șoptit 

Că Trenul Fericirii a sosit 

Și ne-așteaptă doar pe noi

Într-o gară unde timpul

Se poate întoarce înapoi. 

Mai rămâi într-o joi la mine acasă 

Să privim asfințitul 

Când răcoarea se lasă, 

Pe aripi de vise spre zările întinse 

Ca doi fluturi să zburăm,

Să ne bucurăm de iubire 

Chiar dacă avem fire albe-n păr.

Adu-mi câteva flori de măr,

Doar știi c-ador parfumul lor,

Pășește ușor 

În al sufletului meu pridvor

Când toamna se laudă 

Cu-al frunzelor ei covor,

Calcă tristețea și durerea în picioare,

Fă-mi o salbă din mărgăritare, 

Adu-mi o rază de lună sau de soare;

Nu te rătăci printre semne de întrebare,

Îmbracă-te în straie strălucitoare 

Ca să te văd din depărtare,

Treci de ale emoțiilor hotare,

Varsă-ți lacrimile-n mare,

Mai rămâi cu mine, pe-a iubirii cărare. 

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Parfum intens de iubire

Șah-mat

Te-aștept cu ușa inimii deschisă,
Ocolește orice rută interzisă
Ca să ajungi mai repede acasă
Pe vremea aceasta ploioasă!

Am să bag o fisă în Tonomat,
Să dansăm ca două frunze
Pe ritmul vântului turbat,
Să ne-amintim de vremurile de-altadat'.

Vreau să joci șah cu timpul,
Sa-l faci mat, să uite de nisipul
Din clepsidra-i uriașă,
Să ne trăim liniștiți iubirea pătimașă.

Mi-e tare dor de privirea-ți gingașă,
Și de al tău intens parfum!
Ai grijă să nu te abați din drum,
Că se-ntristează sufletu-mi bun!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Nu-mi tulbura liniștea!

Ține-ți mâinile acasă,

Nu-mi pipăi inima frumoasă, 

Nu-ți folosi armele din dotare,

Scoate doar iubirea la înaintare.

Nu-mi pune sare 

Pe nicio rană deschisă, 

Nu râde de tâmpla-mi ninsă, 

Orice mișcare să-ți fie precisă 

După ce ești sigur că îți e permisă.

Fii politicos, galant,

Nu te baza pe zâmbetu-ți șarmant,

Spune-mi o vorbă bună, 

Servește-mă cu un ceai cald;

Du-mă pe un munte înalt

Să privim luna în prag de seară,

Fii ca adierea blândă

A zefirului de primăvară.

Pune-ți capul pe umărul meu

Să vezi cum eu... pot să uit, să iert,

Pot să dezmierd sau să cert,

Dar o fac doar cu duhul blândeții.

Povestește-mi ce-ai făcut în anii tinereții,

Ce bogății aduni în suflet 

De care să te bucuri la anii bătrâneții?

Ai dat la o parte cortina răutății 

Care îți acoperea inima?

Spune-mi câte ceva 

Despre prima dragoste a ta,

Sau despre ultima,

Despre anii care au trecut,

Despre prietenii pe care-i ai, sau i-ai avut;

Încearcă să recuperezi timpul pierdut

Fără să tulburi liniștea

Din sufletu-mi care abia a renăscut!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire

Versurile mele

Versurile mele de iubire

Au drum deschis spre Nemurire,

Cuvintele-mi nu-s pietre de râu,

Sunt flăcări aprinse dintr-un foc viu.

Versurile mele de dor

Sunt scrise în nopți și zile de amor

Cu cerneluri ce nu se găsesc 

Decât pe un tărâm împărătesc.

Versurile mele care țâșnesc 

La fel ca niște izvoare 

Dintr-un pământ fertil,

Sunt colorate-adesea

În roz, galben, albastru și în vernil;

Versurile mele, ca un trotil

Pot ajunge în orice suflet versatil

Căci sunt născute din sufletu-mi umil

În care se ascunde inocența unui copil.

Versurile mele, cu unic stil,

Nu pot fi egalate, nu pot fi comparate 

Cu versurile alambicate

Scrise de mâinile murdare

Ale unor persoane-n inimile cărora 

Există doar răutate...

Versurile mele imaculate 

Sunt frumoase, parfumate,

Aduc bucurii sufletelor curate,

Inimilor trădate...

Versurile mele pline de sens

Deschid porți spre Univers,

Nu vor pieri nici dacă va veni potopul,

Nimeni nu le va lua locul

Căci este rezervat...

Dumnezeu m-a binecuvântat

De când m-a creat,

Mi-a dat daruri foarte multe

Când m-a uns cu mir pe frunte;

Nu-mi pasă de lucrurile mărunte,

Averea mea e bunătatea, cinstea,

Iubirea pentru aproapele meu,

Sunt liberă, fericită, fac ce vreau eu;

Voi scrie mereu despre iubire,

Despre natură, despre flori,

Despre fluturii multicolori,

Despre ce îmi va dicta inima;

Versurile mele îmbrăcate în catifea

Pot ține de cald multora,

Au aromă minunată de portocale,

Sunt oferite gratis,

Nu lasă nimănui buzunarele goale. 

Versurile mele sunt pumnale 

Pentru trădători, falși scriitori,

Comis voiajori cu figuri de Buftea

Care încearcă marea cu degetul...

Versurile mele 

sunt pe înțelesul tuturor,

În tot ce fac mă ghidează 

îngerul meu păzitor,

Când am nevoie de ajutor

Vine degrabă și zeul Amor, 

Căci știe că îl ador!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire

Aș vrea eu... !

Mi-ar plăcea să fiu o stea,

Să strălucesc în fiecare noapte grea,

Lumina mea să te-nsoțească 

Atunci când inima-ți frumoasă 

Vrea să călătorească prin vise.

Aș vrea să-ți mângâi tâmplele ninse

Când focurile-n vetrele iubirii sunt aprinse,

Să cadă flori de tei din norii grei 

Peste pleoapele tale, peste ochii mei,

Să zburăm pe aripile celor doi porumbei

Pe care i-am desenat pe foi veline;

Aș vrea să te gândești la mine

Ca la o orhidee delicată, 

Să mă săruți cu patimă 

Ca prima dată când ne-am întâlnit

Pe-un țărm de mare, în prag de asfințit;

Aș vrea să fii cel mai îndrăgostit bărbat,

Să-mi spui că tristețea a sucombat, 

Că răutatea a pierit demult,

Te-aș asculta mereu cu plăcere 

Când mi-ai vorbi despre tăcere 

Și despre lucrurile mărunte, efemere,

Nu ți-aș spune "La revedere" niciodat',

Căci ești atât de minunat!

Aș vrea eu multe,

Dar știu că nu poți să îmi dai 

Decât o gură dulce 

Și dragostea-ți imensă

Care mă duce direct în Rai;

Când îți treci degetele fine 

Prin părul meu bălai,

Cireșii nu mai înfloresc în luna Mai,

Înfloresc într-o secundă 

În inima care-mi abundă de fericire,

Craca de sub picioarele mele

Nu mai e așa subțire;

Tu-mi dai putere să trăiesc, 

Mă faci să zâmbesc 

Atunci când sunt supărată, 

Ai făcut din povestea noastră 
O Capodoperă de Artă;

Averea toată tu îmi ești,

Cu tine-ajung în Lumile Cerești 
Căci strălucești ca o rază de soare
Chiar de e viscol sau ninsoare.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire