Zăpezile tăcerilor

Mi-e dor de tine, nu pot să te uit,
În lumea-mi de poveste ninge, plouă,
Ca boabele de rouă îmi sunt lacrimile,
M-au troienit zăpezile tăcerilor,
Îmi lipsește dulceața mângâierilor,
A șoaptelor de-amor de altădată...

Un pas în față, doi în spate
Pe poteci întortocheate
Atâta fac, omule drag,
Nu pot să trec de niciun prag,
Pe un șirag de aur mi-am pus speranțele,
Mi-am colorat visele în roz,
Am aruncat jumătate din al durerii moloz,
Dar tot un loz în plic îmi pare viața,
Ca și iubirea de altfel;

Gânduri fel de fel îmi trec prin minte
Când îmi aduc aminte de noi doi,
Am pus câteva fire de trifoi în Ierbar,
Să pot să trec mai repede
De-al incertitudinilor hotar,
Vreau să îl rog pe Eros 
Să îți aducă în dar  
Câteva raze aurii de soare, 
Să le pui în al inimii tale hambar.

Eu nu pot să pun pe cântar
Iubirea profundă ce ți-o port
C-atârnă prea greu,
În sufletul meu doar tu ai loc,
Nici tone de apă n-ar putea stinge
Al dorințelor mele puternic foc...
Mă rog la Dumnezeu
Să-mi dea sănătate și puțin noroc,
Căci am pentru ce lupta,
Pentru tine bate inimioara mea;

Dacă tu n-ai exista,
Prin Univers m-aș disipa
Ca un fulg alb de nea
Sau ca un strop de ploaie,
S-ar stinge a iubirii vâlvătaie
Într-o clipă... Dacă tu ai dispărea,
Ar dispărea lumina din privirea mea,
Ca unei păsări mi s-ar frânge-o aripă 
În zbor... Aș muri de al tău dor.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire