Ca-n vremurile bune

Pune-ți capul pe perna-mi moale
Acum, la ceas târziu,
Lasă-mă să-ți luminez sufletul pustiu,
În loc de lacrimi, câte un bob de rouă
Vreau să-ți văd sub pleoapele-amândouă;

La miezul nopții vom privi Luna nouă
Îmbrăcată în straie strălucitoare,
Carul Mare se va plimba
Pe bolta albastră de catifea,
Vei simți cum îmi bate inima
Când un sărut dulce-mi vei da.

Deschide-ți inima,
Lasă iubirea să intre în ea
Ca o rază blândă de soare,
Să-ți încălzească trupul plăpând;
Spune-mi ce-ai de gând,
Vreau să te văd râzând
Cu gura până la urechi,
Ca-n vremurile bune, vechi;

Știu că pricepi că dorul doare
Și că dorința nu-i o apă stătătoare,
Iubirea mistuitoare
Ca un foc mare parjolește
Tot ce-n cale întâlnește.

Adăpostește-te în brațele mele,
Învelește-te cu mantia de stele
Din ochii mei... Uită de clipele grele,
Mângâie-mi părul lung, făcut inele,
Lasă grijile deoparte, vino mai aproape,
Hai să împărțim iubirea pe jumătate,
Să ne ajungă mai mult de o eternitate.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire