Pe-o aripă de timp

Într-o livadă cu cireșe amare,
Sub o boltă rece, de sub care
Au căzut adesea boabe de mărgăritare,
Pe-o aripă de timp care dorea să zboare,
M-am trezit singură la apus de soare.

Departe de tristețe și de uitare,
Cu tine-n brațe pe un țărm de mare,
Sau la umbra odihnitoare
A unei sălcii plângătoare
Aș vrea să mă trezesc la răsărit de soare.

În verile în care plouă cu suspine
Tot lângă tine-aș vrea să stau,
Să îți vorbesc, să îmi vorbești pe șleau,
Să ne spunem vrute și nevrute,
Să ne iubim cu zgomot, nu pe tăcute.

Când se usucă frunzele de fag,
Aș naviga cu tine-n larg
Cu o corabie fără catarg,
M-aș lăsa dusă de valul iubirii
Până pe Insula Fericirii.

Toți nuferii de pe lacuri
Pentru tine i-aș culege
Dacă n-aș încălca vreo lege,
Ți i-aș face așternut
Când mi-ai da un mic sărut.

Ca-ntr-o poveste de demult,
Ți-aș vindeca sufletul frânt,
Ți-aș fi alinare în orice moment urât,
Ți-aș înfrumuseța viața tristă,
N-ai mai sta cu nasul în batistă.

Dacă aș fi o artistă, și tu un actor,
Poate c-am trece mai ușor peste emoții,
Am trage amândoi de sfori,
Ne-am cocoța pe scara de valori,
Am da păturile de nori la o parte;

Oricum, inima mea doar pentru tine bate,
Te voi iubi până la moarte

Și dincolo de ea,
Ești bucuria, liniștea mea,
Alături de tine mereu voi sta.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire