Ce bucurie!

Ce bucurie-n suflet mi-au adus
Florile albe de cais
Apărute din senin, din Paradis!
Paharul cu venin nu mai e plin,
Beau vin dulce, nu pelin,
Închin în cinstea primăverii,
Fulgi argintii nu mai cad
Din cerul pictat în negru fad.

Ce verde-i puiul de brad
De sub fereastra mea!
Inima-mi cântă de fericire,
Iarna parcă a fost o nălucire,
Zăpezile s-au topit,
Crivățul obosit a plecat la Polul Nord,
Văd cu alți ochi viața
Când mă trezesc dimineața.

Ce frumoasă este fața îngerului care
Vine de la mare depărtare când îl chem
Să facă parte din al meu poem!
Îmi reazem capul pe umărul lui
Când razele soarelui se oglindesc în ape,
Și Dumnezeu îmi e aproape... !

Nu mă mai tem de nimic,
Nu-mi mai complic existența pe planetă,
Am Esență de Iubire într-o eprubetă,
Beau o picătură pe zi din ea,
Viața mi-e ușoară, nu grea;

Sufletul mi-e liniștit,
Norii nu mi-au umbrit cărarea spre Infinit,
S-au dărâmat zidurile de granit ale tăcerii,
S-a rupt mantia durerii care acoperea
Un drum spre Rai și-un colț de stea.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire