Într-un amurg violet

Într-un amurg de vară violet
M-ai sărutat discret,
Mi-ai spus încet
Că vrei să ne plimbăm
Pe cărări de vise,
Să privim zările necuprinse
Și stelele de aur aprinse.

De pe tâmplele-ți ninse
Se prelingeau stropi de sudoare,
În ochii tăi albaștri
Ca într-o mare adâncă
Parcă mă scufundam,
Tremuram când ne îmbrățișam.

Luna zâmbea când mâna ta
Aluneca pe trupu-mi fierbinte,
Îmi aduc mereu aminte
De cele două minunate cuvinte:
"Te iubesc" mi-ai spus,
De-atunci sufletul meu îți e supus.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite