Lanțul amintirilor

Aș vrea să treacă timpul mai încet,
Să strângem sentimentele într-un buchet
Pe care să îl punem la păstrare,
Să pictăm o floare de cais
Pe tocul geamului deschis
Din cămăruța noastră de poveste,
Să vină primăvara
Fără să ne dea de veste,
Să ne cocoțăm pe creste de munți
În nopțile fierbinți
Când stelele se privesc în oglinzi paralele,
Apele să ne treacă,
Iubirea să stea cu noi pe-aceeași cracă,
Să facem pariu cu fericirea
Că vom sărbători împlinirea

Tuturor dorințelor până la sfârșit de an.

Aș vrea să punem petale albe de crin
Peste orice suferință sau chin,
Să nu mai existe durere,
Nici secrete sau mistere,
Iubirea să fie piatră de temelie
Pentru orice pereche de îndrăgostiți
Care nu sunt obișnuiți să lupte
Pentru ceea ce își doresc.

Din noi țâșnesc izvoare de iubire
În fiecare zi,
Inimile noastre nu sunt pustii,
Lacrimi argintii nu mai vărsăm
De când știm să manipulăm tristețea,

Profităm de frumusețea fiecărei clipe
Căci timpul nu se întoarce înapoi;

Oricum, suntem veterani de război,
Am trecut împreună prin furtuni, prin ploi,
N-am hibernat în mijlocul iernilor,
N-am căzut în prăpastia dezamăgirilor,
Nu ne-am atârnat sufletele
De Lanțul slăbiciunilor...
Am adunat dor cu dor, 

Vom aduna fior cu fior,
Iubire și fericire, împlinire,
Vom pune pe Lanțul amintirilor.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire