Spre lumină

Te iubesc așa cum ești,
Și când plângi și când zâmbești,
Ca un astru strălucești
Când îmi spui că mă dorești.

Ești frumos ca Eros, micul zeu,
Când îți încolăcești brațele
În jurul trupului meu,
Parcă mă topesc instantaneu.

Când soarele răsare
Și se oglindește în mare
Mă cuibăresc la pieptu-ți cald,
Mă uit în ochi-ți blânzi
Cu străluciri de smarald;

Linia Orizontului se frânge
Lacrimile de pe obrazu-ți subțire
Încep să se usuce,
Umbra îndoielii se duce spre lumină,
Ziua întunecată devine senină;

Parfumul de pe pielea-ți fină
Se împrăștie în jur,
Îți fur un sărut, doar atât,
Începe jocul iubirii,
Avem drumuri noi de străbătut.

Cenușiul devine roz,
Maldărul de moloz din trecut dispare,
Apare fericirea din depărtare,
Nu mai e ploaie nici ninsoare,
E netedă a iubirii lungă cărare.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire