Chiar acum...

Simt, iubite, simt chiar acum

Amețitorul tău parfum pe pielea mea,

Am mai trăit clipe minunate ca acestea

Cu tine, într-o poveste, undeva, cândva.

Deschide-ți inima, nu te emoționa,

Mergi pe mâna mea, sigur vei câștiga,

O noapte magică, o noapte nebună,

De dragoste, de voie bună,

Vreau să-ți fiu sclavă, nu stăpână.

Uită-te în ochii mei,

Servește-te din Cupa dragostei,

Soarbe-mi dulceața de pe buze,

În momentele acestea confuze

Când luminile stelelor sunt difuze.

Simt iubite, simt că mă scufund

Într-un ocean de plăcere 

Când aud inima-ți bătând

Și-ți văd trupul tremurând,

Sărutările tale mă zăpăcesc, 

Nu mai știu să vorbesc, să gândesc.

Predă-te mie,

Să fim amândoi în captivitate,

Nu vreau libertate,

Vreau iubire cu intensitate.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire 

Cuvinte de amor

Azi noapte, ca prin vis,
Mi-am agățat inima
De un colț de Paradis
Vântul a început să sufle rău,
Prin pletele-mi bălaie
Parcă simțeam degetele tale,
Iubitul meu;

Mi-am pus sufletul
În căușul palmelor Lui Dumnezeu
Și m-am lăsat în voia sorții,
Am auzit deschizându-se lacătele porții
Care ducea spre o grădină
Unde mă aștepta ca o regină dragostea;

Ploaia cădea în rafale pe pământul uscat,
A tunat și-a fulgerat întreaga noapte,
Un înger m-a mângâiat pe pleoape
Și m-am trezit în patu-mi moale
Cu gândul la buzele tale
Iubitul meu cu ochi ca două migdale.

Nimic nu-mi va sta în cale,
Am să pornesc agale spre căsuța ta,
Așteaptă-mă cu o cafea
Sau cu un ceai fierbinte,
Vreau să ne spunem cuvinte de amor,
Să ne sărutam cu patos și cu dor.

De-ai ști cât te ador!
Nu pot sta departe de tine puișor,
Fac ce fac, pe urmele tale calc,
Nu desfac fire în patru,
Nu joc roluri ca la teatru,
Tu ești fericirea mea,
Rază de lumină, strălucire de stea,
Datorită ție viața nu mi-e grea.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Ca-n vremurile bune

Pune-ți capul pe perna-mi moale
Acum, la ceas târziu,
Lasă-mă să-ți luminez sufletul pustiu,
În loc de lacrimi, câte un bob de rouă
Vreau să-ți văd sub pleoapele-amândouă;

La miezul nopții vom privi Luna nouă
Îmbrăcată în straie strălucitoare,
Carul Mare se va plimba
Pe bolta albastră de catifea,
Vei simți cum îmi bate inima
Când un sărut dulce-mi vei da.

Deschide-ți inima,
Lasă iubirea să intre în ea
Ca o rază blândă de soare,
Să-ți încălzească trupul plăpând;
Spune-mi ce-ai de gând,
Vreau să te văd râzând
Cu gura până la urechi,
Ca-n vremurile bune, vechi;

Știu că pricepi că dorul doare
Și că dorința nu-i o apă stătătoare,
Iubirea mistuitoare
Ca un foc mare parjolește
Tot ce-n cale întâlnește.

Adăpostește-te în brațele mele,
Învelește-te cu mantia de stele
Din ochii mei... Uită de clipele grele,
Mângâie-mi părul lung, făcut inele,
Lasă grijile deoparte, vino mai aproape,
Hai să împărțim iubirea pe jumătate,
Să ne ajungă mai mult de o eternitate.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Ce bucurie!

Ce bucurie-n suflet mi-au adus
Florile albe de cais
Apărute din senin, din Paradis!
Paharul cu venin nu mai e plin,
Beau vin dulce, nu pelin,
Închin în cinstea primăverii,
Fulgi argintii nu mai cad
Din cerul pictat în negru fad.

Ce verde-i puiul de brad
De sub fereastra mea!
Inima-mi cântă de fericire,
Iarna parcă a fost o nălucire,
Zăpezile s-au topit,
Crivățul obosit a plecat la Polul Nord,
Văd cu alți ochi viața
Când mă trezesc dimineața.

Ce frumoasă este fața îngerului care
Vine de la mare depărtare când îl chem
Să facă parte din al meu poem!
Îmi reazem capul pe umărul lui
Când razele soarelui se oglindesc în ape,
Și Dumnezeu îmi e aproape... !

Nu mă mai tem de nimic,
Nu-mi mai complic existența pe planetă,
Am Esență de Iubire într-o eprubetă,
Beau o picătură pe zi din ea,
Viața mi-e ușoară, nu grea;

Sufletul mi-e liniștit,
Norii nu mi-au umbrit cărarea spre Infinit,
S-au dărâmat zidurile de granit ale tăcerii,
S-a rupt mantia durerii care acoperea
Un drum spre Rai și-un colț de stea.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Frâu liber

Iubirea noastră fără hotare
A rămas închisă în sertare,
O scoatem la lumină când avem nevoi,
Când singurătatea și tristețea
Ne deranjează pe-amândoi.

Picuri mari reci de ploi
Sărută din când în când copacii goi,
E larmă prin zăvoi, vântul cântă la oboi,
Semințe de soi nu prea mai sunt
Pe pământul rotund ca un măr.

Aș vrea să te-nconjor ca pe-o cetate
Când clopotul bate-n miez de noapte
Și gândul meu străbate
Doi kilometri pe secundă,
Când inima-mi abundă de iubire;

Te-aș cuceri c-o singură privire
Cum o făceam pe timpuri
Când ne plimbam pe țărmuri
Cu nisipuri fine de aur
Ascunzându-ne de soare ca de un balaur.

Dacă te-ai fi născut în zodia Taur
Poate că nu te-aș fi iubit atât de mult,
Căci sigur m-ai fi biruit într-o clipită,
Aș fi rămas cu buza friptă,
Nu ți-aș mai fi putut lega inima
De inima mea.

Hai să nu ne mai ascundem după perdea,
Evadează din lumea ta ca să evadez și eu
Din turnul meu înalt de fildeș... !
Nu face iureș, nu te grăbi,
Căci mi-e deschisă poarta inimii non-stop;

Adu-mi un snop de grâu,
Vreau să dau frâu liber sentimentelor,
Dă-mi să beau apă limpede de izvor,
Să-mi potolesc dorul arzător
Din sufletu-mi care n-are glăscior,
Nu poate să strige;

În mine ninge când ești departe,
Pașii mă duc spre miazănoapte,
Deși tu ești la miazăzi...
Te-aștept să vii, nu mai întârzia,
Rămâi steaua mea norocoasă,
Fă-mi în continuare viața frumoasă.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Pe-o aripă de timp

Într-o livadă cu cireșe amare,
Sub o boltă rece, de sub care
Au căzut adesea boabe de mărgăritare,
Pe-o aripă de timp care dorea să zboare,
M-am trezit singură la apus de soare.

Departe de tristețe și de uitare,
Cu tine-n brațe pe un țărm de mare,
Sau la umbra odihnitoare
A unei sălcii plângătoare
Aș vrea să mă trezesc la răsărit de soare.

În verile în care plouă cu suspine
Tot lângă tine-aș vrea să stau,
Să îți vorbesc, să îmi vorbești pe șleau,
Să ne spunem vrute și nevrute,
Să ne iubim cu zgomot, nu pe tăcute.

Când se usucă frunzele de fag,
Aș naviga cu tine-n larg
Cu o corabie fără catarg,
M-aș lăsa dusă de valul iubirii
Până pe Insula Fericirii.

Toți nuferii de pe lacuri
Pentru tine i-aș culege
Dacă n-aș încălca vreo lege,
Ți i-aș face așternut
Când mi-ai da un mic sărut.

Ca-ntr-o poveste de demult,
Ți-aș vindeca sufletul frânt,
Ți-aș fi alinare în orice moment urât,
Ți-aș înfrumuseța viața tristă,
N-ai mai sta cu nasul în batistă.

Dacă aș fi o artistă, și tu un actor,
Poate c-am trece mai ușor peste emoții,
Am trage amândoi de sfori,
Ne-am cocoța pe scara de valori,
Am da păturile de nori la o parte;

Oricum, inima mea doar pentru tine bate,
Te voi iubi până la moarte

Și dincolo de ea,
Ești bucuria, liniștea mea,
Alături de tine mereu voi sta.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Fără nori și ceață

În fiecare primăvară
Ne trezim din hibernare,
Scoatem sentimentele frumoase
Din ale inimilor noastre hambare,
Ne iubim cu disperare
ca-n filmele de Oscar,
Tu, un corsar cu barbă și cu mustăcioară,
Eu, o fetișoară de la oraș, nu de la țară.

Miroase a iarbă crudă, e cald afară,
Păsările zboară prin mijlocul văzduhului,
Se-aude glasul guguștiucului,
Mierlele se bucură, nu mai este chiciură,
S-au topit țurțurii de gheață,
Nu mai sunt nori, nu mai e ceață.

Fiecare dimineață e senină,
Soarele, îmbrăcat în cămașa-i fină
Brodată cu fire de aur
Ne pune raze strălucitoare la picioare,
Parcă e sărbătoare în fiecare zi,
Fluturi zglobii cu aripi portocalii
Ies rând pe rând din colivii,
Universul Fericirii prinde culoare.

Natura ne îndeamnă la visare,
Uităm de clipele amare,
De viscol și de ninsoare,
Ne minunăm de nopțile cu stele argintii,
Ne îmbătăm cu parfumul de iasomii,
De viorele și de ghiocei.

În serile pline de splendoare
Luna mândră ca o floare
Ne luminează orice cărare spre Infinit;
Părul ne-a albit, dar sufletele ni-s de copii,
Avem mii de planuri pentru viitor,
Iubirea nu va lipsi nicicând
Din al vieții noastre decor.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Poetu-mi preferat

Îmbracă-mă în versuri albe,
Pune-mi la gât salbe de flori,
Fă-mi din zilele urâte sărbători,
Scrie versuri despre noi,
Despre clipele petrecute în doi.

Adaugă steluțe și inimioare
După semnele de întrebare,
Pictează zece fluturi
Lângă douăzeci de picuri de ploaie,
Nu stinge a iubirii vâlvătaie.

Scrie pe-o foaie A4 tot ce simți
Când vezi ochii mei cuminți
Cum te privesc în tăcere,
Nu folosi nicio abreviere,
Nici multe litere mari de tipar,
Folosește cuvintele frumoase
Din al Iubirii Vocabular.

Pune liniuțe de unire
Între sufletele noastre,
Scrie despre mările albastre,
Despre oceanele vaste
Pe care am navigat
Când cu Fericirea la masă am stat;

Am colindat pământul în lung și în lat,
Poduri peste ape tulburi am traversat
Iubindu-ne cu-adevărat,
Ți-am dăruit tot ce-ai visat,
Vreau să-ți fiu muză pe timp nelimitat,
Doar ești poetu-mi preferat!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Spre lumină

Te iubesc așa cum ești,
Și când plângi și când zâmbești,
Ca un astru strălucești
Când îmi spui că mă dorești.

Ești frumos ca Eros, micul zeu,
Când îți încolăcești brațele
În jurul trupului meu,
Parcă mă topesc instantaneu.

Când soarele răsare
Și se oglindește în mare
Mă cuibăresc la pieptu-ți cald,
Mă uit în ochi-ți blânzi
Cu străluciri de smarald;

Linia Orizontului se frânge
Lacrimile de pe obrazu-ți subțire
Încep să se usuce,
Umbra îndoielii se duce spre lumină,
Ziua întunecată devine senină;

Parfumul de pe pielea-ți fină
Se împrăștie în jur,
Îți fur un sărut, doar atât,
Începe jocul iubirii,
Avem drumuri noi de străbătut.

Cenușiul devine roz,
Maldărul de moloz din trecut dispare,
Apare fericirea din depărtare,
Nu mai e ploaie nici ninsoare,
E netedă a iubirii lungă cărare.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Într-un amurg violet

Într-un amurg de vară violet
M-ai sărutat discret,
Mi-ai spus încet
Că vrei să ne plimbăm
Pe cărări de vise,
Să privim zările necuprinse
Și stelele de aur aprinse.

De pe tâmplele-ți ninse
Se prelingeau stropi de sudoare,
În ochii tăi albaștri
Ca într-o mare adâncă
Parcă mă scufundam,
Tremuram când ne îmbrățișam.

Luna zâmbea când mâna ta
Aluneca pe trupu-mi fierbinte,
Îmi aduc mereu aminte
De cele două minunate cuvinte:
"Te iubesc" mi-ai spus,
De-atunci sufletul meu îți e supus.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite 

Ce minunat decor!

Picuri de ploaie se preling pe geam,
Pe-un ram de tei stau doi porumbei,
Florile de gheață s-au topit
De când Baba Iarna ne-a părăsit.

Vântul e potolit, n-a mai izbit uși de pereți,
Câțiva cântăreți repetă în cor
Balade dedicate primăverii și lui Amor;
Ce minunat decor... !

Pe Cerul Speranțelor nu e niciun nor,
Podul Suspinelor s-a dărâmat,
Trenul Iubirii nu a deraiat,
Ne-așteaptă în Gara Fericirii ca altădat'.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Îmi place, da... !

Aș vrea să vii în al meu vis,
Să ne plimbăm de mână prin Paradis,
Să îmi citești cu drag câte-un poem,
Să-mi reazem fruntea de fruntea ta,
Să îmi lipesc buzele catifelate
De buzele-ți dulci ca mierea.

Timpul trece, trece,
Vântul rece îmi biciuiește trupul,
Văzduhul e întunecat,
Câteva vapoare s-au scufundat,
Iarna nu e blândă ca altădat',
Îmi dă planurile peste cap.

Aș vrea să vii degrabă când te chem,
Căci sufletul mi-e ca un ghem plin de ace,
Inima nu-mi tace, îmi spune că fără tine
Zările nu vor fi senine,
Speranțe de bine, totuși există,
Sunt liniștită, nu sunt tristă.

Mi-ar plăcea să fiu o artistă
Și tu un arlechin,
Să stăm la soare, într-un baldachin,
Să-mi cânți un cântec sublim,
Să devii eroul anonim
Din povestea-mi de iubire,
Să legi cu fire roșii de mătase
Inimile noastre frumoase
De linia șerpuită a destinului;

Ce bine-ar fi ca ramurile măslinului
Din Gradina Raiului să fie veșnic verzi,
Să mă vezi cu ochi buni, de luni până luni,
Să depășim orice obstacole,
Să scriem în vechile Oracole despre noi,
Despre clipele petrecute în doi.

Ar fi ideal ca-n fiecare zi de joi
Să fugim departe amândoi,
Să nu cadă ploi, nici fulgi de nea
Din norii vineții,
Să colindăm prin galaxii
Când stele mii se-aprind în noapte,
Să împărțim în jumătate o pâine,
Să ne iubim azi pentru mâine,
Și mâine pentru totdeauna...

Aș vrea ca luna să răsară în fiecare seară,
Să nu te doară, să nu mă doară nimic,
Să nu mă contrazici, să nu te contrazic,
Să ne trăim dragostea în pace,
Căci îmi place, da,
Să faci parte din viața mea.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Indiferent de anotimp

Seceta de s-ar abate peste câmpiile toate,
Uraganul de departe de-ar veni
În pragul dimineților 
cu raze de soare aurii,
Sau în mijlocul nopților albe, pustii, 
Nimeni nu mă va putea opri,  
În brațele tale voi sări când ne vom întâlni,
Ca o pasăre mă voi cuibări la pieptul tău, 
Frumosule cu chip de zeu; 
Foc și pucioasă de-ar cădea 
Din cerul negru de catifea
În toamnele infernale,
Nimic nu-mi va sta în cale,
La tine am să ajung
Oricât ar fi drumul de lung;
Indiferent de anotimp,
Am să-mi fac timp pentru noi doi,
Nu am nevoie de altcineva în viața mea,
Doar pentru tine-mi bate inima,
Flacăra iubirii e aprinsă,
Nu va fi stinsă de nimeni,de nimic;
Tu ești lozul meu în plic câștigător,
Eu sunt ca apa pură de izvor
De care ai nevoie când ești însetat, 
Sufletul meu ți-e subjugat,
N-am să renunț la tine niciodat'.

Autor ✍ Crisastemis 
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Ce floare!

Ce floare frumoasă a răsărit
În grădina de la margine de Infinit
Când ai venit să mă îmbrățișezi
Și-ai început să-mi colorezi viața în roz!

Ce floare parfumată
A prins rădăcini în inima-mi curată
Când m-ai sărutat prima dată!
E primăvară în sufletul meu
De când iubirea a fost pusă
La locul său de cinste.

Câte semințe ai sădit iubite
În livezile nepângărite
Unde cresc poame fermecate!
Flori minunate vor răsări zi de zi
La poale de munte și pe câmpii,
În toate locurile binecuvântate
Unde iubirea e stăpână peste toate.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Lanțul amintirilor

Aș vrea să treacă timpul mai încet,
Să strângem sentimentele într-un buchet
Pe care să îl punem la păstrare,
Să pictăm o floare de cais
Pe tocul geamului deschis
Din cămăruța noastră de poveste,
Să vină primăvara
Fără să ne dea de veste,
Să ne cocoțăm pe creste de munți
În nopțile fierbinți
Când stelele se privesc în oglinzi paralele,
Apele să ne treacă,
Iubirea să stea cu noi pe-aceeași cracă,
Să facem pariu cu fericirea
Că vom sărbători împlinirea

Tuturor dorințelor până la sfârșit de an.

Aș vrea să punem petale albe de crin
Peste orice suferință sau chin,
Să nu mai existe durere,
Nici secrete sau mistere,
Iubirea să fie piatră de temelie
Pentru orice pereche de îndrăgostiți
Care nu sunt obișnuiți să lupte
Pentru ceea ce își doresc.

Din noi țâșnesc izvoare de iubire
În fiecare zi,
Inimile noastre nu sunt pustii,
Lacrimi argintii nu mai vărsăm
De când știm să manipulăm tristețea,

Profităm de frumusețea fiecărei clipe
Căci timpul nu se întoarce înapoi;

Oricum, suntem veterani de război,
Am trecut împreună prin furtuni, prin ploi,
N-am hibernat în mijlocul iernilor,
N-am căzut în prăpastia dezamăgirilor,
Nu ne-am atârnat sufletele
De Lanțul slăbiciunilor...
Am adunat dor cu dor, 

Vom aduna fior cu fior,
Iubire și fericire, împlinire,
Vom pune pe Lanțul amintirilor.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire 

O clipă în plus

Mai lasă-mi un pupic pe o scrisoare,
Vorbește cu poștașul să vină
Chiar de va fi ploaie sau ninsoare,
Să bată la ușa mea,să-mi recapăt liniștea.

Mai lasă-mi o clipă în plus,
Să-ți spun tot ce nu ți-am spus,
Te iubesc nespus,
Lumea mea-i cu josul în sus
De când soarele-a plecat înspre apus.

Mai lasă-mi timp pentru visare,
Să pot să-ți dau o-mbrățișare,
Să-ți șterg lacrimile dintre gene,
Să nu-ți apară riduri între sprâncene.

Mai lasă-mi câteva nopți și zile
Căci am pile, pot să aprind fitile,
De-i dau lui Eros un strugure zemos
Sau o sticlă de vin dulce, gustos,
Ne va asigura un viitor frumos.

Lasă garda jos și vino,
Ia-o pe drumul drept,
Mergi repede, nu încet,
Pune-ți o floare roșie
În buzunarul de la piept
Că o să mergem la banchet;

Vom dansa Menuet,
Apoi Tango argentinian,
Vom arunca zăpada pe tobogan,
Ne vom lua Adio de la gerul siberian.

Mai lasă-mă un an să stau în umbra ta,
Să te păzesc de lumea rea,
Lasă poarta deschisă în sufletul tău
Să intre iubirea și dorul meu,
Roagă-te la Dumnezeu
Să ne fie alături mereu.



Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Știi...?

Știi ce fericită m-ai făcut
În ziua când ai apărut
Ca o rază de soare
În lumea-mi fără culoare?
Ai pus un pic de sare
Într-o mâncare fadă
Și o mare acoladă
Între noi și lumea întreagă;
Nu mi-ai luat sentimentele în șagă,
Nu te-ai jucat cu viața mea,
Iubirea ta a fost umbrela
Care m-a ferit de vremea rea.
Știi cum îmi bate inima
Când ești în preajma mea?
Nu te-aș da pe o avere
Căci tu îmi dai putere;
Ești ca un fagure cu miere,
Viața mi se pare Rai
De când te-am cunoscut.
Ani mulți am petrecut
Și vom petrece împreună
Cu iubirea care ne-a fost,
Ne este, ne va fi stăpână.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Afară plouă

Afară plouă picuri, picuri,

Mă detașez de nimicuri

Ca să uit de vremea rea,

Știu că primăvara nu va întârzia, 

Curând se va înfățișa în fața tuturor

Ca o regină a florilor.

Afară plouă cu mult dor, 

E soare în al sufletului meu pridvor,

Un cor de îngeri cântă, inima-mi încântă,

Ploaia măruntă se preface în rouă, 

De mâine am să-ncep o viață nouă. 

Afară plouă cu speranțe, 

Perdelele sunt trase

La mine-n dormitor,

Mă uit pe cer și mă minunez,

Dansez ca o frunză în vânt

Mă desprind de pe pământ; 

Îmi fac veșmânt din perlele strălucitoare

Culese de pe un țărm îndepărtat de mare,

Gândurile-mi zboară 

Cum zboară păsările migratoare,

Iubirea traversează munți, oceane, 

Trece peste bariere și hotare.

Afară plouă ca altădat',

Timpul meu nu-i limitat,

Mă bucur de fiecare clipă

Pe care o trăiesc,

Parcă întineresc 

Cu fiecare zi ce trece;

Zece vieți de-aș mai avea,

La Cupidon n-aș renunța,

Cu el prin ploaie aș dansa,

Prin lume aș colinda,

I-aș da tot ce ar vrea

Căci de el depinde fericirea mea!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire 

De vrei să mă găsești

De vrei să mă găsești

Caută-mă prin povești,

Prin pagini scrise

În nopți cu stele aprinse pe cer;

De vrei să pășești 

Pe terenu-mi aurifer

În clipele-ți grele,

Curăță-ți tălpile de noroi,

Aruncă la gunoi răutatea;

De vrei să-mi egalezi bunătatea, 

Dă-mi jumătatea ta de Rai,

Eu am să te las să stai cât vrei

În grădina mea cu tei.

Adu-mi un buchet de ghiocei

În fiecare primăvară 

Și ai să vezi cum or să răsară 

Fire noi de busuioc

Pe drumu-ți presărat cu noroc.

Eu pot să țin timpul în loc,

Pot să mă joc la fel ca un copil 

Cu lumea întreagă, cu bulgări de zăpadă, 

Când omătul acoperă fiecare stradă 

Și poteca spre a liniștii ogradă.

De vrei să nu rupi lanțul care ne leagă,

Încearcă să simți cum îmi bate inima,  

Pune urechea pe pieptul meu,

Vei auzi al dragostei ecou

Și zgomotul dorului greu.

Eu pot fi speranța ta,

Corabia cu catarg

Cu care poți să te avânți în larg

Căci dacă îmi ești drag

Am să fac tot ce-mi stă în putință 

Să-ți fac cunoștință cu fericirea;

Caută-mă acolo unde iubirea e prețuită

Și poleită cu aur, ca un tezaur,

Unde sentimentele frumoase 

Poartă cununi de laur,

Sigur ai să mă găsești dacă îți dorești;

Dacă mă iubești cu-adevărat,

Niciun munte nu ți se va părea înalt, 

Nicio mare prea adâncă, 

Nicio stâncă de neclintit,

Niciun vis de neîmplinit.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire 

La hotarele dorului

Se-aude-o muzică divină

În miez de noapte,

Muguri de lumină-mi cresc sub pleoape,

Cerul e senin... Un porumbel alb

Mi-a adus o ramură de măslin 

azi dimineață,

M-am spălat pe față cu stropi de rouă,

Am rupt tristețea în două 

Când a fost Lună nouă.

Cântă o vioară fermecată

Ca-n vremurile frumoase de altădată,

În universul meu e liniște și pace,

Iubirea a ieșit din găoace 

ca un pui de barză,

Dumnezeu e pe fază, știe ce se întâmplă,

Căci toate sunt cu voia Lui.

Adesea, stau de pază la hotarele dorului, 

Vorbesc cu vântul, 

Care-mi împrăștie cuvântul

În cele patru zări... Uneori mi-e teamă 

Că mirajul fericirii va dispărea,

Că Trenul Speranțelor va deraia, 

Oricum, cortina neagră se va lăsa 

Peste viața care-i din ce în ce mai scurtă;

Turtă dulce cam greu se găsește,

Floarea purității nu crește 

unde sunt bălării,

Suflete inocente de copii 
nu prea mai există.

În orice revistă, în orice ziar

Apar articole despre timpul

Care trece ca un car mortuar,

Sau despre ochiul dracului, 

Care nu ne e prieten, ci adversar,

Iubirea și bunătatea, nu se pun pe cântar,

Încet, încet vor fi scoase din vocabular.

Aș vrea să fiu un stăvilar,

Să pot să opresc apele tulburi,

Să dărâm ziduri, bariere...

Am să cumpăr zece radiere,

Să șterg zilele negre din calendar,

Cu un creion imaginar 

Am să trasez un drum liniar 

Care mă va duce

Departe de orice răscruce.

Mi-ar plăcea să nu mai existe ură,

Ci doar iubire pură, fără măsură, 

Ajutor necondiționat,

Să întâlnesc câte-un om minunat

În fiecare oraș sau sat.

N-am uitat de unde am plecat, 

Nici n-am să uit,

Sub o aripă de înger mi-am făcut cuib

Ca o pasăre măiastră,

Iubirea nu va ieși pe nicio fereastră 

A sufletului meu,

Voi avea inima curată, voi fi bună mereu. 

Autor✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire 

Undă verde la Iubire

Au înflorit salcâmii 

În sufletul meu plin de dor,

Ca apa vie, e apa de izvor

Pe care-o beau cu sete

La revărsatul zorilor.

A răsărit soarele

Pe Strada Speranțelor,

Nu-i niciun nor pe cer,

S-a dat liber la Fericire, 

E undă verde la Iubire.

Se-aude o fanfară de departe,

Fluturii zboară zi și noapte,

Triluri de păsări, zumzet de albine 

Aud urechile-mi fine,

Zările-s senine... Cât e de bine!

Mă bucur că trăiesc,

Că pot să văd lumina zilei 

când mă trezesc,

Nu mă perpelesc atunci când dorm,

Nu vreau să moară capra cuiva,

Nu invidiez pe nimenea,

Fac doar ce-mi dictează inima.

Au răsărit flori de nu-mă-uita 

În paginile scrise de mânuța mea,

O lacrimă de stea s-a transformat

Într-un diamant curat...

Dumnezeu m-a binecuvântat a mia oară,

Iubirea n-o să dispară

Din nicio poezie sau poveste de-a mea,

Voi înota în oceane de plăceri,

Am să șterg cu buretele 
clipele triste de ieri.

S-au dezghețat podurile de flori,

Îngerii mi-au pictat viața în culori,

Am pe umeri aripi de privighetori, 

Pot să zbor, să plutesc ușor, 

Ca un fulg de nea.

Au înfrunzit castanii 

Din parcul de la șosea, 

Caișii și corcodușii din livada mea,

Inima-mi cântă, iarnă cruntă a plecat,

E liniște ca altădat' în sufletu-mi imaculat!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire

Zbor nesfârșit

Hai să evadăm din această lume,
Să ne mutăm pe o planetă fără nume,
Să luăm iubirea și fericirea cu noi,
Să ne pictăm pe suflete
Câte un trifoi cu patru foi
Ca să ne poarte noroc!

Hai să inventăm un joc,
Să aprindem al dorințelor foc,
Să oprim tristețea în loc,
Să îngropăm de vie durerea,
Să nu-i mai simțim gustul amar ca fierea.

Hai să ne plimbăm de mână prin Univers,
Să dăm alt sens vieților noastre,
Să colorăm în roz apele albastre,
Pământul să îl poleim cu aur,
Să prețuim iubirea ca pe un tezaur.

Fă-mi o cunună din frunze de laur,
Eu am să-ți fac o cunună din stele
Să-ți lumineze nopțile întunecate,
Fii-mi jumătate, ca să fim un întreg,
Lasă-mă să-ți leg inima de inima mea,
Să fim împreună acum
Și în anii care vor urma.

Hai să evadăm din cușca tăcerii
Când nuferii răsar din ape,
Să fim aproape de cer, căci toate pier,
Doar iubirea e nemuritoare,
E dreapta cărare spre Infinit,
Zbor nesfârșit de la răsărit pân' la asfințit.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Pe tine...

Te iubesc în tăcere, te iubesc pe ascuns,
Un singur sărut nu îmi e de-ajuns
Să-mi potolească setea de iubire;
Ador a ta privire care mă scoate din fire,
Nu ești o nălucire, nu ești doar un vis,
Ești drum deschis spre Paradis.

Te iubesc așa cum ți-am scris
Pe al inimii papirus,
Ca pe un iris delicat, alb,
Ca pe o mare de smarald
Pe care navighez
Când nu pot să descifrez coduri
Sau să dezleg câte-un mister,
Te iubesc... ca pe un giuvaer
Dăruit de un înger minunat
Care m-a apărat mereu de rele;

Te iubesc în zilele pare și impare,
Când e, sau nu e sărbătoare-n calendare,
Ești ca o floare care răsare de sub zăpezi,
Nu poți să evadezi din inima mea,
Căci tare, tare, bate ea,
Doar din iubire pentru tine...

Te iubesc când îți pui pijamaua cu buline
În nopțile liniștite, senine,
Cu gust de clementine și de gutui,
N-am spus nimănui ce simte gurița mea
Când buzele-ți dulci se lipesc de ea...

Te iubesc... ca pe o acadea,
Ca pe o rază de soare
Ce intră pe fereastra mea
Când iarna-mi bate la ușă,
Iubirea ta îmi vine ca o mănușă!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Glasul iubirii

În nopțile pictate în culori de chihlimbar,
Zboară gândul meu hoinar
Spre iubirea-ți pură, piatra-mi de hotar.
Nu mai car bagaje grele
În drumețiile mele prin Univers,
Călătoresc pe drumuri cu un singur sens,
Ocolesc fumul dens al focurilor stinse,
Am grijă de lumânările aprinse
Care-mi îndreaptă pașii spre lumină,
Ascult muzică divină
Cântată de coruri îngerești,
Și tu-mi zâmbești,
Îmi faci cu mâna de departe,
De la granița dintre vise și realitate.

Când razele lunii nu-mi intră pe fereastră
Scriu câte un vers de inimă albastră,
Ud trandafirii din glastră
Și totul se schimbă dintr-o dat';
Stele de aur apar pe bolta senină
Îmbrăcată în mătase fină,
Aud cântece de mandolină
Și vocea-ți lină șoptind-mi în surdină:
"Vino... regină a inimii mele,
Ți-am făcut mărgele din lacrimile-mi grele,
Am pus dorul și fiorul pe fuiorul fermecat
Din povestea cu o zână și un împărat
Ce-au cutreierat lumea în lung și în lat
Pe-un cal alb înaripat".

În nopțile în care plouă cu suspine
Mi-e foame și sete de tine,
Prin ape cristaline înot până ies la liman,
Te am în minte, te port în suflet,
Ca un icnet, un bocet de jale
E glasul iubirii... Ca o furtună 

Distruge tot ce-i iese-n cale; 

Cu tălpile goale
Alerg prin clepsidre de timp,
Nu-mi pasă în ce anotimp
Mă teleportez cu gândul,
Pământul tot îl înconjor
Cu inima plină de dor,
Căci știu că mă aștepți
La revărsatul zorilor
În al casei tale pridvor.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire 

Speranțe, vise, planuri

În seara aceasta cu nuanțe de gri
Vreau să uităm de fulgii de nea argintii,
Să ne rătăcim printre nostalgii,
Să ne-amintim de nuferii roz de pe lac
Iubitul meu drag...

Pune-ți capul pe perna mea,
Vreau să-ți sărut obrajii rumeni de catifea,
Să-ți mângâi pleoapele obosite,
S-adormi în șoaptele-mi de-amor
pe negândite;

Dimineața când te trezești 
Ca un diamant să strălucești,
Să îți zâmbesc, să îmi zâmbești,
Să-mi spui că mă iubești,
Că ești fericit că ne-am reîntâlnit... !

Ce bine-ar fi să dispară norii cenușii
Și zăpezile albastre care întristează
Inimile noastre frumoase
Pline de lumini orbitoare... !

Ce minunat ar fi să iasă soarele în zori,
Să uităm de furtunile de ieri,
Gheața de pe drumuri să se topească,
Ceata îngerească să ne însoțească
În zborurile către Infinit!

Ar fi nemaipomenit să nu existe asfințit,
Nici stânci de granit de care ne putem lovi
Când vrem să navigăm pe ape sidefii,
Sau pe oceane de plăceri... !

Oricum, poveri pe suflete n-avem,
Greutăți pe umeri nu purtăm,
Trebuie să escaladăm
muntele cel mai înalt,
Să creăm un decor mirobolant
Pentru spectacolul fascinant ce va urma;

Primăvara se va întoarce în curând,
Trebuie să o așteptăm cântând,
dansând,
Nu lăcrimând sau suspinând,
Avem timp să mai adăugăm câte un rând
În paginile de povești
Până când vor înflori narcisele și ghioceii;

De Ziua Femeii
Vreau să-mi dăruiești un inel
Cu numele-mi gravat pe el...
Eu am să-ți dau un carnețel
În care mi-am notat
Tot ce s-a întâmplat 

De când soarta mi te-a dat; 

Știi că-n al meu suflețel
Ai loc rezervat pe timp nelimitat,
Te iubesc cu-adevărat!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Primăvara din sufletul tău

Când vântul suflă rău,

Alerg spre primăvara 

Din sufletul tău,

Mă îmbăiez până la brâu 

În razele de soare,

Culeg narcise și lăcrămioare,

Flori de mușețel și sunătoare;

Când e furtună pe mare 

Zbor ca păsările migratoare

Deasupra valurilor uriașe

Doar ca să-ți văd privirea pătimașă;

Când ninge fără încetare,

Trec peste bariere, peste hotare,

Ca să ajung în inima ta mare cât ai clipi,

Să simt parfumul sublim de iasomii.

Când timpul e urât, 

Trag linii peste trecut,

Mă plimb cu tine de mână 

Pe poteci de vise, sub clar de lună;

Cu sufletele pline de iubire și de dor 

Ajungem în viitor, la cumpăna anilor,

Ne sărutăm cu pasiune 

Aproape de stâlpii de înaltă tensiune;

În clipele confuze

Ca o elevă bună, te ascult,

Îți sorb fiecare cuvânt de pe buze,

Desenez unghiuri optuze,

Fluturi și buburuze,

Elimin orice nor din decor...

Ușor, ușor, urcăm pe culmi semețe, 

Îngerii ne dau binețe, 

Dumnezeu ne binecuvântează iubirea,

Fericirea ne zâmbește, 

Furtuna ne ocolește,

Ninsoarea se oprește... 

Crește inima în mine 

Când îmi spui că mă iubești,

Că vrei o veșnicie să trăiești 

În lumina iubirii mele;

Știu că sentimentele tale

Nu-s pulberi de stele,

Nici târnuri de nuiele... 

Eu te iubesc până la infinit,

Ești tot ce mi-am dorit!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire

Dă muzica iubirii mai tare!

În noaptea asta condimentată
Cu mult piper și sare,
Dă muzica iubirii mai tare!
Fă-te că te doare-n cot
Când vezi ninsoare peste tot!

Mai pune câteva vreascuri în sobă
Ia-te după gura-mi slobodă,
Vreau să ne fie cald,
Să ne imaginăm că suntem 
Pe țărmul unei mări de smarald.

Hai să uităm de norii argintii
Și de fulgii mari de zăpadă,
Să punem o acoladă
Între noi și lumea întreagă,
Să ne iubim ca doi nebuni
De luni până luni!

Pune câțiva cărbuni încinși peste tristețe
Ca fericirea să ne dea binețe,
Iubirea să ne ridice până la stele,
Să strălucim la fel ca ele!

Scoate-ți  sentimentele din desagă,
Spune-mi cât îți sunt de dragă,
Nu mai lăsa timpul să zboare fără rost,
Înfrumusețează acest prezent anost!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Pe aripile tinereții

Ridică-mi voalul de ceață de pe ochi,

Trage-mă de urechi,

Descântă-mi de deochi,

Dă două perechi de palme

Crivățului nebun,

Cuibărește-te în sufletul meu bun!

Dă la o parte zăpada din drum,

Fă potecă, scapă de ipotecă,
Dă din coate, din picior,
Rupe Lanțul slăbiciunilor,

Fă-te negustor, vinde o tonă de ger,

Cumpără un petec senin de cer...

Agăță țurțurii de gheață în cuier,

Închide porțile de fier ale tristeții

Să zburăm pe aripile tinereții 

Departe de tot ce e urât;

Primăvara a trecut, dar se va întoarce,

Ne vom da jos din cojoace,

Pâinea se va coace 

În cuptorul încins de razele de soare

După ce va trece perioada de hibernare;

Va fi sărbătoare mereu 

În universul meu și al tău

Când ne vom îmbrăca

În culori de curcubeu.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Parfum intens de iubire 

Dincolo de iubire

Dincolo de spațiu, dincolo de timp,
Te voi iubi în orice anotimp,
Foc și cenușă de-ar cădea din cer,
Te voi păstra în al inimii mele ungher.

Nu toate pier, ce-i frumos nu se uită,
Iubirea pură nu are limită, nici hotare,
Nu o găsești în galantare,
Nici în apele tulburi curgătoare.

Dincolo de litere, de cuvinte,
De semnele de întrebare sau de mirare,
Prin pagini de povești nemuritoare
Sunt inimioare și săgeți,
Nu doar lupi șireți, vulpițe sau scaieți;

Dincolo de pereți, de ziduri, de ferestre,
Sunt uși și porți deschise,
Speranțe, idealuri, vise,
Flăcări, focuri aprinse.

Dincolo de iubire, va fi tot iubire,
Bucurie, fericire... împlinire,
În fiecare zi, doar Apă Vie voi bea,
Voi sta în dreapta ta cât îmi va bate inima.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parfum intens de iubire

Amintiri cu noi

De-ai ști ce mult mi-a plăcut
Când ne-am plimbat pe malul mării
În ultima seară de vară
Când soarele-a plecat în necunoscut!
Cerul parcă era pictat
De mâna unui artist priceput,
Pescărușii ne țineau de urât
Când vapoarele plecau în larg,
Eu îți spuneam că îmi ești drag,
Tu-mi spuneai
Că pot să fac ce vreau cu viața ta,
Că n-ai vrea să-ți petreci timpul
Cu altcineva...
Îți amintești iubirea mea
Cum stelele de-argint
Se oglindeau în apa sărată?
Nisipul fin ne mângâia tălpile goale,
Ochii tăi cu străluciri de cristale
Parcă mă hipnotizau;
Nu puteam să stau
Să te privesc prea mult,
Îmi pierea orice cuvânt de pe buze,
Preferam să vânez meduze și melci
Cu ochii-mi seci, goliți de iubire;
Simțeam unda de fericire
Care se apropia de inima mea
Când trupu-ți se lipea 

de trupu-mi fierbinte;
Îți aduci aminte... ce clipe frumoase... !?
Noi doi și marea, plutirea, visarea,
Părți din același superb tablou;
Ca un bibelou era iubirea,
Ne bucuram de ea
Când briza mării pe suflete ne mângâia,
Lumea era a mea și a ta,
Nu ne mai păsa de ce se întâmpla
În jurul nostru...
Pe aripi de îngeri zburam până la cer,
Nu mai țineam cont de timpul efemer.
De-atunci, giuvaier îmi ești 

și-ai să-mi rămâi,
Căci iubirea-ți are gust dulce, nu amărui.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul  - Parfum intens de iubire

Mai rămâi

Mai rămâi o secundă, 

Mai rămâi doar un ceas,

În povestea-mi frumoasă 

Mai fă un popas;

Spune-mi cu glas șoptit 

Că Trenul Fericirii a sosit 

Și ne-așteaptă doar pe noi

Într-o gară unde timpul

Se poate întoarce înapoi. 

Mai rămâi într-o joi la mine acasă 

Să privim asfințitul 

Când răcoarea se lasă, 

Pe aripi de vise spre zările întinse 

Ca doi fluturi să zburăm,

Să ne bucurăm de iubire 

Chiar dacă avem fire albe-n păr.

Adu-mi câteva flori de măr,

Doar știi c-ador parfumul lor,

Pășește ușor 

În al sufletului meu pridvor

Când toamna se laudă 

Cu-al frunzelor ei covor,

Calcă tristețea și durerea în picioare,

Fă-mi o salbă din mărgăritare, 

Adu-mi o rază de lună sau de soare;

Nu te rătăci printre semne de întrebare,

Îmbracă-te în straie strălucitoare 

Ca să te văd din depărtare,

Treci de ale emoțiilor hotare,

Varsă-ți lacrimile-n mare,

Mai rămâi cu mine, pe-a iubirii cărare. 

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Parfum intens de iubire